Trei state europene – Belgia, Germania și Țările de Jos – analizează posibilitatea reabilitării unei vechi căi ferate denumite Rinul de Fier, o arteră de transport cu o istorie îndelungată, care a jucat un rol crucial în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Decizia este motivată în principal de necesități strategice și de securitate, în contextul unor preocupări regionale actuale.
Linia feroviară, care a conectat odinioară portul Anvers din Belgia de bazinul industrial Ruhr din Germania, a fost practic în paragină de la începutul anilor ’90. Însă, în ultima vreme, discuțiile privind reabilitarea sa au căpătat un nou avânt. Factorul militar este considerat esențial în această reluare a proiectului, mai ales într-o perioadă în care capacitatea infrastructurii de transport existente este pusă la încercare.
Deși Belgia și Germania par să susțină inițiativa, poziția Țărilor de Jos este mai rezervată. Pe lângă faptul că tronsonul olandez este scurt, există și temeri legate de potențialul impact asupra portului Rotterdam, unul dintre cele mai importante hub-uri logistice din Europa. Un consultant în domeniul mobilității a afirmat că, deși oficial Țările de Jos sunt de acord cu proiectul, există suspiciuni că ar putea încerca să-l împiedice din interior.
Finanțarea ar putea fi un factor decisiv. Fondurile europene și cele ale NATO, estimate la peste 17 miliarde de euro destinate mobilității militare începând cu 2027, ar putea stimula cooperarea dintre state. Potențialul financiar ar putea convinge chiar și cele mai reticente părți să sprijine reînvierea liniei.
Problemele nu lipsesc, însă. Aspectele de mediu, terenul dificil din zona Aachen și incidentul din tunelul Rastatt din 2017 sunt doar câteva dintre provocările tehnice și ecologice cu care se confruntă proiectul. Deja în 2003, Belgia și Țările de Jos au avut un conflict pe această temă, soluționat printr-un verdict de arbitraj care a permis reluarea lucrărilor, cu condiția ca Belgia să suporte costurile de mediu.
În ciuda obstacolelor, se pare că contextul geopolitic actual și oportunitățile de finanțare oferite de UE și NATO ar putea transforma acest proiect istoric într-o realitate viabilă.
