O dezechilibru vizibil caracterizează negocierile dintre Statele Unite și Rusia, odată cu sosirea în Alaska a delegațiilor conduse de Vladimir Putin și Donald Trump. Pe de o parte, Kremlinul aduce o echipă de diplomați experimentați și strategi cu experiență îndelungată în relațiile internaționale. Pe de altă parte, administrația americană se bazează pe consilieri fără background diplomatic substanțial, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la pregătirea pentru acest summit.
Delegația rusă include personalități precum ministrul de externe Serghei Lavrov, în funcție din 2004, și consilierul prezidențial Iuri Ușakov, ambele cu decenii de experiență în diplomație. Aceștia sunt însoțiți de tehnocrați precum ministrul apărării Andrei Belousov și șeful fondului de investiții Kirill Dmitriev, sugerând că Moscova abordează discuțiile cu o strategie bine definită, combinând elemente de securitate și cooperare economică.
În schimb, reprezentanții americani par să fie aleși mai mult pe criterii de loialitate decât de expertiză. Steve Witkoff, un dezvoltator imobiliar fără experiență în relațiile internaționale, a fost desemnat ca negociator principal. JD Vance, vicepreședintele SUA, a fost criticat pentru pozițiile sale contradictorii și pentru declarațiile care minimizează importanța Ucrainei. Secretarul apărării Pete Hegseth, numit recent, a fost marcat de controverse care îi subminează credibilitatea.
Contextul negocierilor este tensionat, cu Rusia încă implicată în conflictul din Ucraina și Statele Unite afișând o abordare haotică. Prezența unor figuri precum ministrul rus al finanțelor, Anton Siluanov, indică faptul că Moscova caută să obțină ușurări ale sancțiunilor economice. Pe partea americană, implicarea unor personalități cu legături în lumea afacerilor sugerează că interesele economice ar putea juca un rol semnificativ.
În ciuda dezechilibrului, summitul rămâne un moment cheie pentru relațiile bilaterale. Întâlnirea față în față dintre Putin și Trump va fi decisivă, deși lipsa de experiență a echipei americane ridică întrebări cu privire la capacitatea de a gestiona complexitatea discuțiilor.
