În cel mai recent proiect al regizorului român Radu Jude, intitulat „Dracula”, publicul este pus în fața unei experimentări cinematografice îndrăznețe, care pune în lumină riscurile și banalitățile generate de inteligența artificială. Pelicula, prezentată în competiția oficială a Festivalului de la Locarno, urmărește eforturile unui scenarist care recurge la instrumente digitale pentru a genera idei pentru un film despre vampiri.
Protagonistul, interpretat de Adonis Tanța, se confruntă cu o mașinărie incapabilă de subtilitate sau profunzime, oferind în schimb narațiuni pline de clișee și exagerări vulgare. Prin intermediul acestui dialog dintre creator și algoritm, Jude explorează cum tehnologia poate standardiza și distorsiona creația artistică, reducând-o la un produs de consum lipsit de originalitate.
Povestea ia o întorsătură simbolică odată cu introducerea unui parcur tematic inspirat de legenda lui Vlad Țepeș, transformat într-o atracție comercială vulgară. Aici, un vampir epuizat, jucat de Gabriel Spahiu, și partenera sa, interpretată de Oana Maria Zaharia, încearcă să scape dintr-un ciclu de exploatare și absurditate, într-o lume în care publicul devine violent și superficial.
Prin secvențe care alternează între filmări realiste și generări artificiale, Jude subliniază contrastul dintre autenticitate și simulare. Culorile artificiale, compoziția haotică și repetiția elementelor groazești creează o atmosferă de exces și de epuizare, reflectând o critică acerbă la adresa conținutului cultural produs în masă.
De-a lungul celor aproape trei ore, filmul devine o incursiune satirică și, în același timp, sumbră, în mecanismele societății contemporane, unde munca creativă este înlocuită treptat de automate, iar spectacolul își pierde sensul sub presiunea comercială. „Dracula” nu este doar o poveste despre vampiri, ci o oglindă a decăderii și a deznădejdii generate de dependența de tehnologie și de lipsa de imaginație umană.
Cu un distribuție solidă și o abordare vizuală provocatoare, Radu Jude reușește să transmită un mesaj puternic despre pericolul de a lăsa mașinările să dicteze arta și despre importanța păstrării umanității în creație.
