Alegerile prezidențiale din Bolivia, programate pentru 19 octombrie, marchează sfârșitul a aproape două decenii de guvernare socialistă. Însă, pentru comunitățile indigene și pentru cei care militează pentru protecția mediului, noul ciclu politic nu pare să aducă îmbunătățiri semnificative. Defrișările, incendiile și poluarea din Amazon continuă să fie subiecte marginalizate în dezbaterile electorale.
În turul doi al competiției electorale se află senatorul centrist Rodrigo Paz și fostul președinte Jorge „Tuto” Quiroga. Ambii promit reforme și modernizare, dar rămân fideli unui model economic care, după părerea criticilor, a accelerat degradarea ecologică a uneia dintre cele mai bogate zone din punct de vedere al biodiversității din America de Sud.
Pădurea Amazoniană, a cărei suprafață cuprinde și 8% din teritoriul bolivian, joacă un rol vital în absorbția dioxidului de carbon și în reglarea climei globale. Specialiștii avertizează că despuierile continue și incendiile repetate o apropie de un punct critic, după care ar putea degenera în savană.
„Alegerea pe care o avem este una între două pericole”, afirmă Ruth Alipaz Cuqui, coordonatoare a unei alianțe indigene. „Politicienii semnează acorduri, anunță măsuri, dar pe teren nu se întâmplă nimic.”
Deși ambii candidați și-au exprimat intenția de a proteja mediul, propunerile lor rămân generale. Quiroga promite măsuri mai severe împotriva incendiilor, agricultură durabilă și proiecte de reîmpădurire, iar Paz pledează pentru credite de carbon și un guvern „verde” cu investiții substanțiale. Cu toate acestea, lipsesc detalii concrete și planuri clare de implementare.
În ultimii ani, Bolivia a înregistrat pierderi dramatice de pădure virgină, iar incendiile au devorat milioane de hectare. Chiar și sub conducerea lui Evo Morales, care invoca adesea spiritualitatea Pachamamai, defrișările au fost facilitate, iar exporturile de soia, carne și minereu au primit prioritate.
Problemele de mediu au ramas însă în umbra crizei economice acute prin care trece țara. Subiecte esențiale, precum contaminarea cu mercur din exploatările miniere de aur, sunt aproape ignorate. Substantele toxice ajung în râuri, otrăvesc peștii – o sursă vitală de hrană – și afectează sănătatea comunităților locale.
Vincent Vos, un cercetător stabilit în regiunea Beni, confirmă: „Apele subterane s-au diminuat dramatic, ploile sunt din ce în ce mai rare, iar oamenii suferă intoxicații grave din cauza mercurului.”
Criticile aduse politicienilor se concentrează pe decalajul dintre promisiuni și realitate. Propunerile de a desființa titlurile colective de proprietate sau de a extinde agricultura și creșterea animalelor ar putea agrava și mai mult presiunea asupra ecosistemelor.
Pentru popoarele indigene, situația a devenit disperată. „Suntem deposedați de pământurile noastre, otrăviți de fum și mercur, lăsați fără apă și fără hrană. Lupta noastră nu este doar pentru calitatea vieții, ci pentru supraviețuirea noastră ca popor”, mărturisește Alipaz.
În ciuda retoricii electorale, se pare că niciunul dintre candidați nu oferă soluții clare și credibile pentru protejarea naturii și a drepturilor comunităților care trăiesc în simbioză cu ea.
