Președintele sirian Ahmed al-Sharaa se confruntă cu o criză profundă de legitimitate și control, după șase luni de la preluarea puterii. Inițial, acesta a beneficiat de sprijinul majorității sunnite, dar represiunea violentă la adresa minorităților a erodat rapid încrederea și a generat rezistență semnificativă.
Comunitățile alawite și druze au fost ținta unor atacuri sângeroase, iar măsurile de răzbunare colectivă au întărit opoziția față de noul regim. Deși autoritățile de la Damasc au încercat să se distanțeze de aceste acțiuni, promițând anchete și pedepse, puțini cred în angajamentele oficiale. Pe fondul acestor evenimente, tensiunile interetnice s-au intensificat, iar cererile de autonomie regională au căpătat amploare.
Kurzii, deși sunniți, privesc cu mare precauție evoluțiile de la Damasc. Experiența lor istorică de marginalizare și relația regimului cu Turcia îi face să-și păstreze distanța. Negocierile privind integrarea Forțelor Democratice Siriene în armata națională au fost suspendate, iar încrederea s-a diminuat odată cu escaladarea violenței împotriva altor minorități.
În august, la Al-Hasakah, a avut loc o conferință semnificativă care a reunit reprezentanți ai principalelor grupuri etnice și religioase. Participanții au cerut descentralizarea puterii și înființarea unui sistem federal, care să garanteze autonomie regională sub un stat sirian unitar. Această inițiativă a fost respinsă categoric de guvern, care insistă asupra unui stat centralizat.
Din punct de vedere strategic, regimul lui Sharaa se confruntă cu presiuni multiple: pe plan intern, pierderea sprijinului minorităților și creșterea rezistenței; pe plan extern, interesele contradictorii ale unor state precum Turcia, Qatar și Israel. Fără o reconciliere internă credibilă și fără o viziune incluzivă, stabilitatea Siriei rămâne sub semnul întrebării.
În ciuda eforturilor de a părea un factor de ordine, guvernarea lui Sharaa a adus instabilitate și fragmentare. Frica și neîncrederea împiedică orice perspectivă de reconciliere națională, iar cererile de autonomie devin tot mai pregnante. Fără un acord cu minoritățile, proiectul politic al președintelui sirian riscă să eșueze.
