Cum a reușit Spania să impună impozite pe avere fără să-i alunge pe miliardari

În inima Barcelonei, clădirea emblematică „Planeta” cu grădinile sale suspendate a fost cumpărată recent de cel mai bogat om din Spania, fondatorul Zara, Amancio Ortega. Acesta a extins portofoliul imobiliar prin achiziții de la Paris până în Florida, într-o mișcare care a stârnit discuții privind impactul fiscal al unor astfel de investiții.

Ortega urmează să primească un dividend record de peste 3 miliarde de euro de la Inditex, grupul deținător al Zara. Investițiile sale sunt văzute de unii ca o metodă de a reinvesti profiturile și de a evita impozitarea excesivă, deși reprezentanții săi susțin că obiectivul este creșterea și păstrarea averii pe termen lung.

Spania se numără printre puținele țări europene care aplică impozite pe avere, alături de Elveția și Norvegia. În 2022, guvernul central a introdus un impozit de solidaritate pentru marile averi, ca răspuns la competiția fiscală dintre regiuni, unele dintre ele reducând sau chiar eliminând aceste taxe.

Noul impozit, aplicat averilor nete de peste 3 milioane de euro, a adus venituri suplimentare bugetului de stat, fără a determina plecarea în masă a bogătașilor, așa cum se preconiza. În primul an, s-au colectat aproape 2 miliarde de euro, iar numărul miliardarilor spanioli a crescut.

Expertului subliniază că impozitul are o valoare socială semnificativă, contribuind la o distribuire mai echitabilă a bogăției. De asemenea, există excepții notabile, cum ar fi scutirile pentru companiile de familie, care permit deținătorilor de averi mari să-și gestioneze activele cu o povară fiscală redusă.

Criticii susțin că sistemul actual are lacune, permițând evitarea plății unor sume substanțiale. Cu toate acestea, impozitul pe avere nu a frânat creșterea economică a Spaniei, care a înregistrat una dintre cele mai rapide expansiuni economice dintre țările avansate în ultimul an.

În concluzie, experiența Spaniei demonstrează că este posibil să se impună taxe suplimentare asupra celor mai bogați fără a provoca un exod al capitalului, dacă măsurile sunt bine calibrate și integrate într-un sistem mai larg de politici fiscale.