Cum propagarea mesajelor Hamasului devine realitate în spațiul media occidental

În ultimii doi ani, spațiul media din țările democratice a preluat și amplificat în mod alarmant narative aparținând propagandei jihadiste. Astfel, atunci când Hamas afirmă că un militant ucis era de fapt jurnalist, media abia așteaptă să preia acest mesaj. La fel, când se susține că Israelul vizează intenționat civili, acuzația este preluată fără o verificare adecvată. Acest fenomen a devenit atât de obișnuit, încât pare aproape normal, deși rămâne profund derutant.

Un exemplu recent vine de la un editor de la BBC World, John Simpson, care a preluat pe platforma X un studiu al Universității Brown. Acesta susținea că în Gaza au murit mai mulți jurnaliști decât în cele două războaie mondiale, Vietnam, Iugoslavia, Afganistan la un loc. Însă, această comparație este profund înșelătoare. De exemplu, doar în Holocaust au murit peste 1.400 de jurnaliști evrei, iar în Al Doilea Război Mondial, peste 1.400 de jurnaliști ruși și-au pierdut viața. Totuși, concluzia studiului a fost preluată ca adevăr absolut în sfera publică.

Ceea ce se întâmplă nu este doar o eroare de informare, ci reflectă o poziție profund anti-israeliană care are rădăcini în propaganda Hamasului, în finanțarea unor organizații din partea unor state arabe și în simpatia față de mișcări radicale. Această influență a pătruns și în comunitățile evreiești, dar și în societatea israeliană, unde discursul critic față de propria țară a căpătat teren.

Ironia situației este că singurul remediu ar fi jurnalismul autentic, bazat pe verificare, scepticism și rigoare. În schimb, unele reacții din Occident par să legitimeze mișcări teroriste sub pretextul echilibrului narativ. Să crezi că „ambele părți” desfășoară propagandă în mod egal înseamnă să ignori profundele diferențe dintre o democrație și o organizație teroristă.

Această tendință nu este doar o problemă teoretică. Ea influențează percepția publică și normalizează idei care, în alte circumstanțe, ar fi respinse cu fermitate. Este un semnal alarmant despre cât de maleabilă poate fi opinia publică și cât de ușor poate fi manipulată. Iar pentru evrei, această realitate nu este deloc liniștitoare.