În ultimele zile, clasa politică germană a fost captivată de o dezbatere tensionată despre posibila implicare a țării în apărarea Ucrainei. Discuțiile au fost declanșate de unele afirmații ale cancelarului Friedrich Merz, care a menționat că este deschis la dialog cu coaliția de guvernământ privind participarea Bundeswehr-ului la garantarea securității Kievului, în eventualitatea unui acord de pace.
Reacțiile nu au întârziat să apară. Partidul Alternativa pentru Germania (AfD) a respins categoric orice implicare militară, etichetând-o ca o escaladare inutilă. Pe de altă parte, și din interiorul coaliției de guvernare au apărut voci sceptice. Unii politicieni social-democrați au subliniat că orice acțiune ar trebui să aibă sprijinul Statelor Unite și să fie discutată în cadrul organizațiilor internaționale.
În rândul creștin-democraților au apărut, de asemenea, rezerve. Prim-ministrul Saxoniei, Michael Kretschmer, a declarat că prezența militară germană pe teritoriul ucrainean nu ar trebui luată în considerare, invocând limitările Bundeswehr-ului. De altfel, capacitatea militară a Germaniei este subiectul unei probleme majore, armata confruntându-se de ani buni cu dificultăți de recrutare.
Dezbaterea a evidențiat o diviziune profundă în societatea germană, care rămâne ancorată într-o puternică tradiție pacifistă. Orice discuție despre trimiterea de trupe străpunge un tabu istoric și politic, fapt care explică reacțiile tensionate. Pe lângă aspectele morale, se pun și probleme practice, precum necesitatea obținerii unui mandat parlamentar și a unui acord internațional.
În ciuda discuțiilor teoretice, scenariul rămâne pur ipotetic. Nu există niciun armistițiu la orizont, iar Moscova nu a dat semne că ar fi dispusă la un acord de pace. Totuși, simpla mențiune a posibilei implicări militare a Germaniei a fost suficientă pentru a provoca o undă de controverse în întreaga clasă politică.
