În numeroase cartiere din Birmingham și nu numai, steagurile Union Jack și Crucea Sfântului George împodobesc stâlpii de iluminat public, transformând peisajul urban într-un adevărat expozit de simboluri naționale. Mișcarea, inițiată de un grup local denumit Weoley Warriors, a câpătat rapid amploare, extinzându-se la orașe precum Manchester, Newcastle sau Norwich.
Impulsul acestei inițiative a venit după un incident care a implicat o elevă de 12 ani, căreia i s-a interzis să poarte o rochie cu modelul steagului britanic în cadrul unei zile tematice din școală. Grupul a reușit să strângă aproape 14.000 de lire sterline printr-o campanie online, susținând că scopul este reînnoirea mândriei de a fi englez.
Însă nu toți locuitorii văd acest val de drapeluri cu ochi buni. Mulți expresează îngrijorarea că simbolurile au fost preluate de grupuri de extremă dreapta, asociindu-se cu organizații controversate. Pe de altă parte, unii politicieni conservatori consideră că înlăturarea steagurilor ar fi un gest nepotrivit.
Specialiști în sociologie explică că proliferarea steagurilor poate fi interpretată ca un semn al nemulțumirii față de autorități și al unei percepții că vocile oamenilor obișnuiți nu sunt auzite. Steagul devine astfel un mijloc de exprimare a protestului, mai ales atunci când alte căi formale par inaccesibile.
În contextul în care aceste simboluri au fost asociate și cu mesaje xenofobe în trecut, reacțiile sunt puternic polarizate. Unii cetățeni se declară mândri, în timp ce alții se simt intimidați de prezența masivă a drapelor. Autoritățile investighează deja incidente de vandalism legate de acest subiect.
Fenomenul, care amintește de realități din Statele Unite, reflectă tensiuni identitare și sociale profunde, făcând din aceste bucăți de pânză mult mai mult decât simple decorațiuni.
