În inima provinciei Hunan, o profesoară pictează cu grijă caractere elegante și fine, parte a unui sistem de scriere unic, creat exclusiv de și pentru femei. Acest alfabet, cunoscut sub numele de nüshu, a apărut acum patru secole, într-o epocă în care femeile erau excluse din educația formală și, implicit, de la alfabetizare.
Prin intermediul acestei scrieri, femeile și-au păstrat legăturile, comunicând prin scrisori, cântece și broderii. Transmisă oral și prin practică, nüshu a supraviețuit generații, iar în ultimii ani a cunoscut o revenire spectaculoasă, fiind privită ca un simbol al rezilienței și comunității feminine.
„Nüshu ne oferă un spațiu sigur”, mărturisește Pan Shengwen, o tânără studentă. „Este un fel de refugiu unde ne putem exprima liber, ca niște surori, fără teamă sau restricții.”
Spre deosebire de scrierea chineză standard, care utilizează caractere logografice, nüshu este fonetică. Formele sale subțiri și sinuoase seamănă cu frunze de salcie, iar scrierea necesită răbdare și control al respirației. „Trebuie să fii calmă, altfel pensula nu va fi stabilă”, explică Pan.
Popularitatea nüshu a explodat pe platformele sociale din China. Pe Xiaohongshu, hashtag-ul dedicat a strâns zeci de milioane de vizualizări, multe dintre postări fiind făcute de tinere care își arată tatuaje, accesorii sau lucrări de artă inspirate de acest alfabet.
Pentru multe dintre ele, nüshu nu este doar o curiositate istorică, ci o metodă de conectare cu tradiția și cu sine. „Simt o liniște profundă când scriu”, spune He Jingying, altă studentă. „Pensula pe hârtie transmite o putere liniștită, dar fermă.”
Specialiștii subliniază că nüshu este mai mult decât o simplă scriere – este o cronică a vieții femeilor dintr-o societate patriarhală. „A fost o formă de rezistență culturală”, notează Zhao Liming, expertă care a studiat domeniul timp de decenii. „Prin cuvintele lor, aceste femei au contestat nedreptățile vremii.”
Deși nüshu este strâns legată de dialectul din Jiangyong, ceea ce o face dificil de învățat pentru cei din afara zonei, farmecul și unicitatea ei continuă să atragă noi generații. Ateliere și cursuri sunt organizate periodic, iar interesul este vizibil mai ales în rândul tinerilor pasionați de arte și istorie.
Printre participanți se numără și bărbați, precum Tao Yuxi, student la animație, care vede în nüshu o sursă de inspirație și o parte valoroasă a patrimoniului cultural. „Toți ar trebui să contribuie la păstrarea acestei tradiții, indiferent de gen”, afirmă el.
Astăzi, nüshu nu mai este doar o relicvă a trecutului, ci un limbaj viu, adaptat și reinterpretat de o nouă generație de creatori și custodii ai culturii.
