Unul dintre cele mai semnificative provocări cu care se confruntă tinerii din Europa este excluziunea de la educație și de la piața muncii. Statisticile recente arată că, în 2024, aproximativ 11% dintre persoanele cu vârste între 15 și 29 de ani se aflau în situația de a nu fi angajate, nici înscrise în sistem educațional sau de formare profesională. Scopul Uniunii Europene este de a reduce acest indicator sub 9% până în 2030, dar majoritatea statelor membre înregistrează valori semnificativ peste acest prag.
În cazul României, aproape una din cinci persoane din această categorie de vârstă se află în situația descrisă, procentul atingând 19,4%. Situația este similară în țări precum Serbia, Grecia sau Italia. În contrast, țări precum Olanda și Islanda raportează rate de doar 4,9%, respectiv 5%, evidențiind diferențe majore între statele europene.
Problema este amplificată și de dezechilibrele de gen. În România, de exemplu, proporția tinerelor care nu sunt angajate și nu urmează o formă de instruire este de 25,2%, față de 14% în cazul bărbaților. Această tendință se regăsește și în alte state, cu excepția unor cazuri precum Grecia, unde diferența este minoră.
Specialiștii subliniază că una dintre cauzele principale ale acestui fenomen este nealinierea dintre programele educaționale și cerințele reale ale pieței muncii. Mulți tineri absolvă facultăți fără să aibă perspective clare de angajare, iar formarea profesională nu reușește să acopere domeniile cu deficit de personal calificat.
Măsurile propuse vizează îmbunătățirea conexiunii dintre sistemul educațional și sectorul economic, precum și promovarea programelor de reconversie și formare continuă. Fără intervenții coerente, riscul de a perpetua excluziunea unei părți semnificative a tineretului rămâne ridicat.
