La 28 de ani, Stacey Watson își dorește să lucreze ca editor de carte și să aducă în prim-plan povești diverse, astfel încât și generațiile viitoare să se poată regăsi în ele. Însă, după doi ani de la absolvirea unui program de masterat, după patru stagii de practică și mai multe slujbe part-time, încă nu a reușit să obțină un post cu normă întreagă.
Ca mulți alți tineri din generația sa, locuiește temporar cu părinții, așteptând momentul în care le va putea spune că și-a găsit un loc stabil în carieră. Situația ei nu este izolată. Șomajul în rândul tinerilor americani cu vârste cuprinse între 22 și 27 de ani a rămas mai ridicat decât media națională încă de pe vremea pandemiei. Mulți trimit sute de cereri de angajare, dar primesc foarte puține răspunsuri.
Angajatorii acordă prioritate candidaților cu experiență, iar locurile de muncă pentru începători sunt limitate și se ocupă rapid. „Avem de-a face cu un mediu economic în care oportunitățile pentru proaspeții absolvenți sunt tot mai rare”, remarcă un analist economic.
În condițiile în care inteligența artificială pre-sortează CV-urile înainte de a ajunge la un recruiter uman, o rețea solidă de contacte poate fi esențială. Jennifer Moglia, de 22 de ani, și-a construit meticulos o listă de persoane cunoscute în timpul stagiilor în domeniul muzical și a menținut legătura prin intermediul platformelor profesionale. Această abordare i-a deschis uși către interviuri în companii unde avea deja relații și, în final, a obținut un post la o firmă de entertainment.
Pentru unii, cheia a fost adaptarea la cerințele pieței. Luke Sutton, absolvent de dramaturgie, visa inițial la o carieră în televiziune, dar conflictele din industria de film i-au redirecționat drumul. După peste o mie de aplicări, a acceptat un post într-o agenție de publicitate medicală. Nu este exact ceea ce și-a dorit, dar îi permite să rămână într-un domeniu creativ.
Odată cu expansiunea tehnologiilor bazate pe inteligență artificială, companiile caută din ce în ce mai mult candidați capabili să lucreze cu aceste instrumente. „Piața muncii va favoriza cei care stăpânesc aceste competențe digitale”, explică un specialist în resurse umane. Unele universități oferă acum stagii virtuale care simulează mediul de lucru, tocmai pentru a compensa lipsa de experiență practică a absolvenților.
Procesul de căutare a unui loc de muncă rămâne uneori obositor și descurajant. Aileen Ryan, în vârstă de 23 de ani, a trimis 400 de cereri și peste 70 de mesaje pe LinkedIn fără rezultat. Cu ajutoarele de șomaj aproape de epuizare și chiria devenind greu de plătit, se pregătește să se întoarcă acasă la părinți. Dar nu renunță: „Știu ce valoare am și ce vreau să realizez. Voi continua să încerc până reușesc.”
Într-un context economic tensionat, mesajul pare clar: rețelele de contacte, flexibilitatea și capacitatea de a învăța rapid noile tehnologii reprezintă adevărate avantaje competitive pentru tinerii care intră acum pe piața muncii.
