În sud-vestul Birminghamului, aproape fiecare stâlp de iluminat public este împodobit cu un drapel – fie Crucea Sfântului Gheorghe, fie Union Jack. Acest fenomen, care a apărut inițial în zona Weoley Castle, s-a răspândit rapid și în alte orașe britanice precum Manchester, Newcastle sau Norwich.
Totul a început după ce o elevă de 12 ani nu a fost lăsată să poarte o rochie cu modelul steagului național la o activitate școlară dedicată diversității culturale. Ca reacție, un grup local denumit Weoley Warriors a demarat o campanie de decorare a spațiului public cu steaguri, susținută financiar prin donații care au depășit deja 14.000 de lire sterline. Inițiatorii susțin că scopul este de a reînvia mândria de a fi englez.
Însă nu toți locuitorii văd acest gest ca un simplu semn de apartenență națională. Unii consideră că steagurile au fost preluate de grupuri de extremă dreaptă, care le folosesc pentru a-și promova agenda. Experții remarcă că proliferarea drapelor reflectă, de fapt, o nemulțumire socială și economică profundă: teama de sărăcie, frustrarea față de autorități și sentimentul că vocea cetățenilor obișnuiți nu este auzită.
Reacțiile rămân polarizate. În timp ce unii se declară mândri de acest val de patriotism, alții se simt stânjeniți sau chiar intimidați de prezența masivă a steagurilor. Autoritățile locale au exprimat îngrijorare cu privire la potențialul de confruntare, iar poliția a deschis anchete pentru acte de vandalism comise în spațiul public.
În contextul unei societăți tot mai divizate, aceste bucăți de pânză colorată au devenit simboluri complexe, care reflectă nu doar loialitate față de națiune, ci și tensiuni identitare și sociale adânci.
