Etichetele aplicate pe produsele alimentare pot fi adesea o sursă de confuzie pentru consumatori. Termenii precum „se consumă până la”, „valabil până la” sau „ambalat la” nu au întotdeauna semnificații uniforme și, de cele mai multe ori, nu marchează momentul în care un produs devine nesigur. În schimb, ele se referă mai degrabă la calitate și prospețime.
Această neclaritate duce la risipă alimentară masivă. Doar în Statele Unite, se estimează că aproximativ trei miliarde de kilograme de mâncare sunt aruncate anual din cauza interpretării greșite a termenelor afișate.
Sistemul de etichetare actual a evoluat fără o standardizare clară. Fiecare productor stabilește propriile termene, folosind teste de calitate, simulări sau chiar luând ca referință produse similare de la concurenți. Ca urmare, două articole alimentare aproape identice pot avea date de expirare total diferite. Diferențele sunt și legislative: unele state reglementează strict anumite categorii, altele nu impun restricții.
În ciuda percepției că aceste date ar fi doar o tactică de marketing, ele reflectă de fapt un sistem haotic și descentralizat. Cu excepția unor categorii sensibile – cum ar fi carnea crudă, lactatele nepasteurizate sau alimentele pentru copii – majoritatea produselor rămân comestibile chiar și după data tipărită pe ambalaj. De exemplu, ouăle pot fi păstrate în frigider între trei și cinci săptămâni, iar produsele congelate pot fi consumate în siguranță chiar și după un an.
O atenție deosebită trebuie acordată produselor refrigerate, cum ar fi carnea de pasăre sau cea roșie, care pot deveni periculoase dacă nu sunt păstrate la temperaturi optime. Specialiștii recomandă consumarea acestora în câteva zile de la cumpărare.
În încercarea de a reduce confuzia, unele state, precum California, vor introduce din iulie anului viitor etichete standardizate: „best if used by” pentru calitate și „use by” pentru siguranță. La nivel național, se discută și despre posibile legi federale care să unifice practicile.
Până atunci, cea mai bună abordare rămâne folosirarea simțului comun: verificarea aspectului, mirosului și texturii alimentelor, cunoașterea condițiilor de depozitare din propria casă și evitarea risipei inutile.
