Comunitățile antice din China și Asia de Sud-Est au dezvoltat tehnici avansate de mumificare prin afumare cu peste 10.000 de ani în urmă, cu mult înaintea egiptenilor, conform unor studii recente. Spre deosebire de mumificarea naturală din deșerturile chiliene, aceste practici au apărut în regiuni tropicale cu umiditate ridicată.
Cercetătorii au analizat schelete descoperite în mai multe țări asiaticce, observând particularități intrigante. Oasele prezentau urme de expunere la foc, dar fără semne de incinerare completă, iar poziția contorsionată a rămășițelor indica lipsa țesuturilor moi la momentul înhumării.
Experimente de laborator au confirmat că probele osoase nu au fost supuse temperaturilor extreme, ci unui proces controlat de uscare. Acest lucru a condus la concluzia că comunitățile locale practicau o formă sofisticată de conservare prin afumare.
Tehnica implica probabil legarea strânsă a corpului și suspendarea acestuia deasupra unui foc constant, proces care putea dura luni de zile. Pe lângă rolul practic de conservare, ritualul avea și semnificații spirituale profunde, permitând comunităților să-și păstreze legătura cu defuncții.
Această descoperire redefineste cronologia practicilor funerare umane, demonstrând că diverse culturi au dezvoltat independent tehnici complexe de mumificare cu milenii mai devreme decât se credea anterior.
