În Cuba, aproximativ 60.000 de deținuți, inclusiv persoane cu opțiuni politice diferite, sunt obligați să muncească în condiții extreme, contribuind la economia națională și la exporturile către alte țări, printre care state europene. Informația provine dintr-un studiu recent, care se bazează pe documente oficiale și mărturii ale persoanelor care au petrecut timp în sistemul penitenciar cubanez.
Conform datelor, cei aproximativ 90.000 de prizonieri din unitățile de detenție cubaneze sunt repartizați în 242 de locații, de la penitenciare clasice până la centre de muncă și ferme. Activitatea lor variază de la lucrări agricole și construcții până la colectarea deșeurilor și igienizarea unor spații publice. Foștii deținuți descriu zile lungi de muncă, tratamente dure și lipsa unor condiții minime de existență.
Un fost deținut, care a preferat să nu fie identificat complet, a relatat: „Suntem puși să lucrăm sub soare, cu acces limitat la apă și fără mese regulate. Cei care încearcă să se plângă sunt izolați sau agresați.” O altă sursă a menționat că a lucrat desculță pe plantații de trestie de zahăr, fără remunerație și fără respectarea demnității umane.
Printre sarcinile cele mai grele se numără producția de cărbune din lemn de marabu, o activitate economică semnificativă. Deținuții dorm uneori în spații improvizate și consumă apă de calitate îndoielnică. Cărbunele obținut este unul dintre produsele importante exportate de Cuba, ajungând în țări precum Spania, Portugalia, Grecia, Italia sau Turcia.
De asemenea, în închisorile cubaneze se fabrică trabucuri destinate piețelor externe. Rapoartele indică faptul că deținuții lucrează până la 15 ore pe zi pentru sume simbolice, în timp ce un angajat obișnuit ar putea câștiga substanțial mai mult. O parte semnificativă a trabucurilor cubaneze comercializate la nivel internațional ar proveni din astfel de unități, iar Uniunea Europeană reprezintă una dintre piețele principale.
Marjele de profit ridicate fac ca aceste activități să fie foarte avantajoase atât pentru autoritățile cubaneze, cât și pentru partenerii comerciali din străinătate. Lipsa transparenței în lanțul de aprovizionare face dificilă identificarea surselor reale ale mărfurilor.
Organizații care militează pentru drepturile omului solicită măsuri concrete pentru stoparea exploatării prizonierilor. Printre acțiunile propuse se numără restricții vamale pentru produsele realizate în astfel de condiții și reevaluarea acordurilor comerciale cu Cuba.
În ultima perioadă, Uniunea Europeană a adoptat reglementări care interzic comercializarea pe piața comună a produselor obținute prin muncă forțată. Normele vor intra în vigoare în decembrie 2025, iar țările membre vor avea timp până în 2027 pentru a le implementa.
